7.EXTRAS DE CARTE FUNCIARĂ
Cartea funciară este un document public oficial, în care sunt consemnate detalii despre evidența imobilelor și terenurilor care sunt proprietatea persoanelor fizice sau juridice. În cartea funciară este trecut numele proprietarului, dar și aspecte legate de imobilele și terenurile pe care acesta le deține, precum și oricare alte informații care stabilesc cu precizie locul și detaliile acestora (vecinătăți, suprafață). În cartea funciară se fac și consemnări legate de evoluția juridică a unei posesiuni, respectiv interdicții, drepturi personale, ipoteci și orice alte litigii judiciare care au legătură cu o proprietate, fie că este imobil, fie teren, indiferent dacă este privată sau publică.
Fiecare Unitate Administrativ Teritorială are un registru de carte funciară.
Fiind un document public, oricine poate cere informații de la Registrul Cadastral și de Carte Funciară despre un imobil sau un teren, cu privire la proprietarul acestuia, statutul proprietății (privată sau publică), valoarea de impozitare, precum și eventualele litigii în care este angajat (ipoteci, sechestru).
Există mai multe forme de extras de carte funciară. Diferențele vin din scopul diferit pentru care sunt eliberate fiecare din variante. Sunt trei formule de extras de carte funciară:
a. Pentru informare – nu poate fi folosit pentru a încheia o tranzacție, adică nu se poate încheia un act de vânzare-cumpărare în baza acestui document. Nu are valoare juridică și tocmai de aceea poate fi solicitat de către oricine de la Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară de pe raza fiecărei Unități Administrativ Teritoriale, de regulă arondate pe lângă Judecătorii.
Acest tip de document reflectă situația juridică a imobilului sau terenului, fără istoricul acestuia și include descrierea construcției (suprafața, cotele părților comune, dacă este cazul, cotele de teren ce revin imobilului, numărul de încăperi, dependințe, dacă e cazul, precum și numărul cadastral).
Documentul mai conține numele proprietarilor, actul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, certificat de moștenitor etc.), relațiile dintre proprietari (dacă imobilul este proprietatea a doi soți și a fost dobândit sau nu în timpul căsătoriei), precum și eventualele sarcini care grevează imobilul (ipoteci, precontracte de vânzare-cumpărare, donații cu drept de uzufruct, sechestru asigurător etc.).
b. Extrasul de carte funciară in extenso – prezintă toate informațiile de mai sus, la care se adaugă istoricul imobilului sau al terenului. Se poate vedea situația imobilului de la construcția lui până în prezent, inclusiv foștii proprietari. Actul nu are valoare juridică, ci doar de documentare și nu se pot face tranzacții imobiliare în baza acestuia, dar poate fi folosit la dosarul de credit sau la cel pentru angajarea unui imobil sau teren drept garanție bancară, la eliberarea actelor personale, care să ateste domiciliul, în stabilirea succesiunii, precum și în alte situații prevăzute de lege.
c. Extrasul pentru autentificare – este singurul care stă la baza unei tranzacții imobiliare și poate fi cerut numai de notarul public, în numele titularului, cu o cerere care are semnătura și sigiliul unic al acestuia. În momentul în care un imobil este supus unei proceduri de vânzare-cumpărare, iar notarul cere documentele, cartea funciară a respectivului imobil sau teren este blocată, în sensul că nu mai poate avea acces la informații nicio altă persoană. Procedura are drept scop protejarea tranzacției și garanția că există un singur cumpărător.
Acest tip de extras este valabil 10 zile din momentul eliberării și este singurul document care poate face dovada faptului că un imobil sau un teren își schimbă proprietarul.
8.FOND FUNCIAR
Totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări, unei unități administrativ-teritoriale sau ale unei unități agricole.
Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.
În funcție de destinație, terenurile sunt:
terenuri cu destinație agricolă, terenuri cu destinație forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan, aferente localităților urbane și rurale, pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere și terenuri cu destinații speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale și aeriene, cu construcțiile și instalațiile aferente.
9.GARANȚIE / SCRISOARE DE GARANȚIE BANCARĂ
Scrisoarea de garanție bancară reprezintă un document prin care o bancă (bancă garantă) se angajează în mod irevocabil ca, în cazul în care debitorul principal nu își va executa la termen obligațiile asumate în contractul încheiat, să plătească suma indicată expres în acest document, către beneficiarul garanției.
Prin această operațiune, banca garantă preia obligația de plată pentru situația în care cel garantat nu își îndeplinește obligația contractuală.
Scrisoarea de garanție bancară reprezintă un mijloc de înlesnire a unor tranzacții încheiate între părți între care nu există disponibilitățile bănești necesare sau nu există garanția onorării obligațiilor reciproce reprezentând un instrument de garantare a obligațiilor contractuale.
Scrisorile de garanție bancară pot fi emise de către bănci la solicitare, în baza unui depozit colateral constituit la bancă sau alte garanții constituite în favoarea băncii, fie pe baza altor garanții mai puțin lichide (ipoteci, gajuri etc.), caz în care solicitantul trebuie să facă dovada existenței surselor de plată a angajamentului asumat de bancă pe perioada respectivă.
Fiecare bancă are politica sa în emiterea scrisorilor de garanție bancară, nu există reguli internaționale, motiv pentru care emitentul (banca), trebuie să își ia toate măsurile de precauție pentru ca debitorul (solicitantul), să își achite sarcinile asumate prin contractul încheiat cu beneficiarul, și numai în ultimă instanță să fie nevoită să achite datoria clientului.